Zvonuri și legături primejdioase

Era odată un tip, Vladimir Plahotniuc îi spunea. Cică tipul ăla era un fel de mână dreaptă a lui Voronin. Alții spunea că din contra - Voronin era mâna dreaptă a lui Plahotniuc. De multe ori, acest Plahotniuc era confundat cu Voronin jr., că așa-i moldovanul, acuză pe cel ce-i mai aproape de șeful care stă la lumină. Dar, de fapt, se mai spunea că Plahotniuc ar regiza din umbră economia frumoasei Moldovioare...

Nu se știe dacă mai există sau nu Plahotniuc, dar cu siguranță nu mai există Voronin. Adică el există, dar existența sa devine din ce în ce mai anonimă. Se povestește, însă, că afacerile lui Plahotniuc, care prosperau pe vremea lui Voronin, nu au încetat să prospere. Un exemplu este celebrul „Petrom Moldova”, acolo unde e benzina cea mai scumpă, și tot acolo unde se scumpește prima. De voie, de nevoie, ceilalți petroliști o scumpesc și ei, asta după ce Parlicov dă avizul lui Plahotniuc, pardon, „Petromului”. Cine nu mă crede, să verifice unde a avut loc prima majorare de prețuri la benzină în ultimii 3 ani. Întotdeauna la „Petrom Moldova”!

Dar nu doar benzină vinde Plahotniuc la moldoveni, se zvonește c-ar vinde și carne, că de când e el șef la o anumită bancă, aia a cam început a monopoliza piața. Dar sunt doar zvonuri, zvonuri și iar zvonuri. Noi doar avem „Ogradă de conturi”, sau curte, cum i s-o mai zice? Doar avem ”Porcuratură” sau Procuratură? Deci dacă astea nu se sesizează, înseamnă că afacerile lui Plahotniuc sunt perfect legale, iar banii pot să curgă în frumoasa Moldovioară

Da, avem și Porcuror General, iertată-mi fie greșeala absolut neintenționată, iar acest Procuror, fuse înaintat de nu știu care „partid politicianist”. Iar aseară, când vruse lumea să afle cine propuse Procurorul, în studiol „Profunzimii” se creaseră rumori, frustrări și ridicări de voce. Domnul președinte Urechean era cel mai indignat, iar domnul președinte dublu Ghimpu sări și el ca ars!

Se mai auzise un zvon, cică unii ar fi primit bani de la Plahotniuc, ca să pună la Banca Națională și la Procuratură pe cine trebuie. Dar cu siguranță zvonurile vin doar din partea celor ce vor să „desființeze” vajnicul AIE.

PS: De această dată nu e zvon! Un tânăr fiu de patriot român, Corneliu Ghimpu, era și încă mai este, prim-vicepreședinte la banca eroului zvonurilor noastre, Vladimir Plahotniuc. O legătură absolut banală și neînsemnată. Asta dacă nu îmi rodeau urechile acele zvonuri, cu procuratura, cu banca și cu banii, primiți de unii ca să pună în funcții pe alții!

BBC la TRM? Da, dac-ar fi un fel de Acasă TV

Opinia publică moldovenească e în fierbere acum, s-au ales organe noi de conducere la TRM, iar un asemenea eveniment nu poate fi trecut cu vederea, mai ales că e unul foarte sensibil pentru mulți dintre noi.

La fel ca orice schimbare, și aceasta din ”Dealul Schinoasei”, a venit cu multe speranțe, „iuhu-uri” și aruncări în sus ale pălăriilor. Da’ așa suntem noi, moldovenii, ne entuziasmăm rapid, ca să ne dezumflăm și mai repede atunci când ne lovim de cruntul adevăr.

Venirea lui Constantin Marin la șefia TRM, l-a făcut pe un coleg de blogosferă, mai entuziast de felul său, să inițieze o campanie de promovare a modelului BBC în Moldova. Acțiunea ca acțiunea, pare ok, ar avea chiar și șanse de reușită dacă nu ne-am afla între Prut și Nistru și prin vene nu ne-ar curge sânge de moldovean.

Aș susține cu cea mai mare plăcere această acțiune, dacă aș crede că ar avea măcar 1% șanse de reușită, cum BBC în Moldova nu e decât o Utopie, nu am cum să mă alătur unei astfel de acțiuni.

Ca să nu par că vorbesc în vânt, aș vrea să aduc și câteva argumente întru susținerea opiniei mele:

1. Pe site-ul TRM există o secțiune a audiențelor TV. Cele mai urmărite evenimente la Moldova 1, sunt telenovela „Fata Grădinarului” și meciurile de Uefa Champions League. „Fata Grădinarului” e urmarită de oamenii de la țară, mari amatori de telenovele, iar meciurile de Champions League sunt urmărite pentru că lumea nu are alternativă, dă volumul la 0 și se uită la M1. BBC nu transmite nici telenovele și nici fotbal. Telenovele din motive lesne de înțeles, iar fotbal pentru că nu are potența financiară necesară să cumpere drepturile unor competiții importante.

2. Pentru a fi asigurat bugetul TRM, după modelul BBC, e nevoie ca fiecare familie de moldoveni să plătească o taxa lunară de 30-40 de lei. Eu i-aș plăti cu dragă inimă daca-ș avea un BBC în miniatură la Schinoasa, dar ar face-o și Tiotia Valea sau Badea Ghiță?

3. Pentru a transforma mormanul de fiare vechi din Dealul Schinoasei într-o companie viabilă, e nevoie înainte de toate, de profesioniști și de oameni care și-ar dori asta. Credeți că acele băbuțe și moșnegei (nu mă refer neapărat la vârsta angajaților de la TRM) în frunte cu moș Constantin Marin, ar fi în stare să facă o asemenea schimbare radicală? Dar „Puterea” credeți că ar fi vreodată de acord să piardă controlul asupra companiei?

4. Pentru că publicul moldav e de o asemenea textură, că nu ar urmări niciodată un pot de telviziune de genul BBC.

Mă bucură faptul că avem tineri de genul lui Tudor, cu inițiativă și entuziasm, dar atunci când 50 + 1 dintre moldoveni vor gândi ca el, vom avea o televiziune publică excelentă și în general un mod de viață total diferit de cel de astăzi.

Până se va întâmpla asta, trebuie să ne întrebăm de ce la TRM a fost pus nu șeful cu cel mai bun program, ci cel care era scris pe fițuici cu mult timp înainte de alegeri. Să încercăm să facem presiuni ca politica editorială a TRM-ului să fie făcută într-o proporție cât de mică în interesul cetățeanului, adică să difere de cea care a fost în ultimii 50 de ani.

PS: Dacă moldovenii ar plăti vreodată taxe pentru o televiziune, atunci aceea ar arata ca Acasă TV (fără subtitre, ci cu dublare în rusă) ori ca NIT-ul, să dea premiere mondiale non-stop (copiate de pe torrents și dublate de Electricica).

Un adaptabil șef la TRM

Nu știu ce reprezintă acest Constantin Marin, noul șef al TRM, dar faptul că a fost decan la USM tocmai în perioada cea mai înfloritoare a comunismului voronistic, mi se pare cel puțin dubios. Nu zic că ar fi omul lui Voronin, al comuniștilor sau al altcuiva, dar știu sigur că cei ce au rezistat în funcții în perioada 2001-2008, au un simț al adaptabilității foarte dezvoltat.

O fi specialist bun(cea mai utilizată replică pe tărâmuri basarabene), dar eu numai când mă uit la fața lui, îmi creează impresia unui moș scos de la naftalină și „trântit” într-o funcție unde se va plia perfect pe postul de marionetă.

Am ascultat și programele a mai mult de jumătate dintre candidați, iar printre ele am regăsit unele cel puțin la fel de bune cu cea a acestui Marin, dar din păcate nimeni nu i-a luat în seamă pe acei oameni, creând-u-se  încă odată impresia că totul era prestabilit din timp, așa cum se întâmpla mai tot timpul pe la noi, în Moldova.

Noul director al TRM nu va aduce absolut nici o schimbare în „Dealul Schinoasei”. Iar când mă refer la schimbare, am în vedere nu doar schimbarea macazului la „Mesager”, ci o reformare adevărată a acestui colos mâncător de bani publici, care să fie cu adevărat în slujba și utilitatea cetățeanului.

Pentru a schimba ceva la TRM, trebuie să concediezi 70-80% dintre cei ce lucrează acolo încă de pe vremea „sovietelor”, să angajezi în schimbul lor cam de 3 ori mai puțini oameni tineri, sub 35 de ani, pe care să-i plătești ok și pe care să-i lași să se manifeste.

Acest moș pus în fruntea TRM nu-și va permite niciodată să schimbe cu adevărat la față TRM-ul, deoarece aducând oameni noi, riști să fii nevoit să-i concediezi peste câteva zile. Ăștia tineri nu vor da din codiță precum vrei tu. În schimb, actualii angajați, care s-au adaptat regimurilor precum șobolanii în subsolurile din capitală, vor fi foarte ușor de controlat și manipulat în continuare. Iar în Moldova, „adaptabilitatea” este cea mai apreciată virtute.

Ce ne rămâne de făcut? Nu știu! Știu doar că eu voi continua să am pachetul Digitv, din care Moldova 1 nu va face parte niciodată. A, și poate să mâncăm ceva dulce, pentru a scăpa de senzația de amărăciune lăsată de așa-zisele alegeri de la TRM.

SRL Moldovanul

Obișnuiesc să mai discut cu oamenii pe chat-uri, site-uri de socializare sau să mai arunc o privire prin caietele colegilor. Deși acei oameni au trecut prin gimnazii, licee, iar acum îs studenți la facultăți cu nume pompoase, te-apucă groaza când citești prima frază ieșită de sub mâna lor. Te-ntrebi ce fel de avocați, economiști, specialiști în comunicare sau mai dracu știe, o să iasă din ei, dacă nu știu să articuleze corect o frază, de virgule și cratime nu mai vorbesc.

Azi am fost la un spectacol de teatru, pentru a doua oară în ultimele 6 luni. Foarte puțin! Dacă am face o comparație cu filmele văzute la celebrul nostru cinematograf „Patria”, atunci ar reieși că vad cam 12 filme la un spectacol de teatru.

Spectacolul era despre viața unor profesori de limbă română, pe care viața i-a făcut să „lucreze cu limba” prin Grecia, ori să-și deschidă „WC-uri cu răspundere limitată”.

Am revăzut oarecum soarta profilor din Moldova, mi-am amintit și de ce pe vreme gimnaziului aveam un prof de română care se ”întărea” cu o sută de grame înainte de lecții, și care la cei 50 de ani pe care-i avea citise cam o treime din cât citisem eu până în clasa a 9-a. Mi-am explicat încă odată de ce 80% dintre concetățenii noștri nu pot să scrie, să se exprime corect, să lege o frază într-o limbă curată.

La un moment dat, mi-a apărut o imagine cu sălile de cinematograf, mult mai mari decât cea de la Satiricus, dar și mai plină cu lume. Un bilet la cinema costă cam de 3-4 ori mai mult decât cel de la teatru, așadar rațiunile financiare pică.

Cu vreo 3 săptămâni în urmă, l-am întrebat pe un amic ce părere are despre subtitrarea filmelor în română. Băiatul e student la ”drept”, nu a citit nicio carte în viața sa(cel puțin așa spune el), iar filme subtitrate la tv nu privește, „pentru că se enervează”... A zis că el „își bagă p... în kinăuri titrate” . Nu vă mai vorbesc și despre felul în care se exprimă în scris sau de sutele de euro pe care le cere de la părinți în perioada sesiunilor.

Joaca de-a ancheta

Când eram mic, mă jucam cu prietenii din mahala „de-a bandiții și polițiștii”. După ce „bandiții” își făceau de cap și furau merele, mingile, strugurii sau ce le mai cădea pe la mână, interveneau polițiștii, care declanșau ancheta.

Eu o făceam întotdeauna pe banditul, nu știu de ce îmi plăcea această postură, mai ales că la fel ca și în viața reală, cei mai grei de cap alegeau să fie polițiștii, iar eu puteam să fac lejer mișto de ei.

Până la urmă, anchetatorii mei se încurcau așa de tare în evenimente, că ori se supărau și ne băteam, ori izbucneam cu toții în râs și ne apucam de un nou joc.

Nu avea să-mi amintesc niciodată de aceste jocuri din copilărie, dacă nu mă confruntam cu ele în viața reală, chiar în aceste zile.

Procuratura Generală a inițiat o joacă de-a ancheta, un fel de „de-a bandiții” din copilăria mea. Voronin, Tkaciuk, Papuc, Reșetnikov și alții, se perindă zilnic pe la procuratură, fac mișto cu procurorii, fumează, mai fac câte o glumă sau pur și simplu se joacă la calculator, care uneori se mai strică. Apoi ies la declarații. Voronin e cel mai sincer, spune că a fost un joc acolo, Tkaciuk nu mai contetnește să cânte baliverne de genul loviturilor de stat, iar Reșetnikov a venit cu cea mai mare gogomănie, cică Voronin trebuia asasinat.

Purtătoarele de microfon chicotesc, camerele de luat vederi se zdruncină, site-urile duduie de noi declarații, iar diseară la știri vor fi subiecte berechet.

Voronin, Reșetnikov, Tkaciuk și toți ceilalți, se află printre principalii vinovați de ce s-a întâmplat în aprilie. Dar la Procuratură vin cu zâmbetul pe față, stau câteva ore în sediu, ies și fac glume cu purtătoarele de microfon. Apoi ies procurorii, aștia spun aceleași baliverne, iar ziua trece.

Cum se explică faptul că criminalii ies cu fețele senine din sediul procuraturii? E cam aceeași explicație în jocurile copilăriei mele, deși eu luam merele și le ascundeam, făceam mișto de„ polițiști”, apoi le arătam ascunzătoarea și le mâncam cu toții.

Atâta timp cât Voronin și haita sa vor ști că nu există niciun interes din partea procuraturii pentru dezlegarea misterului din aprilie, ei vor veni și vor glumi cu așa-zișii anchetatori. Se vor urca în mașinile lor de lux, vor merge acasă și vor privi știrile, site-urile și ziarele și se vor amuza.

În procuratură, la SIS, la poliție, în structurile de forță ale țării, se află exact aceeași oameni care erau și înainte de aprilie 2009. Ei nu-l vor înfunda niciodată pe Papuc sau Reșetnikov, pentru că s-ar spânzura automat și pe ei.

Așa că show-ul poate continua la nesfârșit sau, până când naivii alde mine vor înceta să mai pună întrebări.

Voronin are dreptate!

Nu i-am dat niciodată dreptate tovar-ului Voronin, cel puțin nu cât a fost președinte. Nu o fac nici acum, dar tovar-ul a spus ceva foarte interesant la monologul de sâmbătă seara de la NIT.

Câinii care așteaptă să-i dau dreptate în cazul „Filat-Arhităctoru” să-și înfigă colții cariați în propriul fund, deoarece nu le voi da motive de satisfacție.

În altă problemă e posibil să fi avut dreptate tovar-ul, și nu sunt deloc sigur că a făcut acea declarație în conformitate cu fițuica pregătită de Tkaciuk și Starîș cu mult înainte de a se aprinde reflectoarele din studioul muced, tot de prin Dealul Schinoasei.

Tovar-ul Voronin a zis că procuratura nu caută unde trebuie atunci când anchetează hrincile de slănină de pe Papuc și Botnari, și că ar trebui să caute la SIS. De fapt, Voronin a spus doar juma’ de adevăr. Într-adevăr, la SIS se află cheia marelui mister, dar nu doar acolo. Și nu cred că vajnicul Zubco și subalternii săi nu știu unde să ancheteze, mai degrabă ei nu vor să ancheteze. Frații lor de arme se află și acum în rândurile regimentelor creierilor spălate, mai numit și SIS, iar rolul lor e să apere acele creiere, nicidecum să la ancheteze.

Cine nu-mi dă dreptate mie și lui Voronin (cred că o iau razna de vreme ce mă compar cu tovar-ul), să pocnească doar o clipă din degete și să-și amintească de tipul ăla care se adăpa cu șampanie la geamurile parlamentului în timp ce acesta ardea. Tipul era, BINGO, de la SIS. Dacă nu e relevant nici acest argument, atunci să ne amintim că pe vremea falnicului comunism nici o frunză nu cădea fără știrea armatei conduse de Reșetnikov. Telefoane ascultate, infiltrări printre membri de partid, angajați ai diferitor companii, etc. Vă sună cunoscut? Apropo, cu ascultatul telefoanelor. Parcă se încălcaseră nu știu care legi când i-au ascultat telefoanele lui Chirtoacă și Stati. Nimeni nu răspunde, niciun vinovat, nimic?

Tovar-ul Voronin are dreptate când spune că cheia elucidării „misterului” din aprilie se află la SIS. Dar nimeni nu-l ia în seamă. Pentru vajnicii jurnaliști și analiști, mult mai importante s-au dovedit a fi picanteriile de genul ”Arhităctoru-Filat”. Dar da, trăim în Moldova, țara în care toți dacă nu sunt frați, sunt măcar cumătri, iar sângele apă nu se face.

Apropo, dacă vreți să știți de ce niciodată nu vom afla adevărul despre ce s-a întâmplat în aprilie 2009, cercetați cine e actualul șef al SIS și de către cine a fost înscăunat acolo. La fel faceți și cu vajnicul procuror Zubco, cel ce a pus pe linie moartă instituția pe care o conduce. Pe vremea lui Gurbulea măcar existau asasinii lui Roșca, azi nu mai există nimic. Aha, da, iar un semn de întrebare. Care procuror se ocupa de asasinii lui Roșca? Unde e el? Cică tot trebuia tras la răspundere. Mda... Să mă mai întreb și ce face Gurbulea? Nu e cazul, Gurbulea chiar are mulți cumătri, cumătri cu Zubco.

(video) Nicio șansă de schimbare la TRM

Priveam a lehamite reportajul celor de la Jurnaltv, în care ni se prezentau candidații la șefia Teleradio Moldova. Am impresia că Moldova ori e o țară a mediocrităților, ori ne împotrivim cu îndârjire să scoatem în prim-plan și fețe noi, nepătate și cu o mentalitate care ar putea într-adevăr să facă din Moscviciul ruginit din Dealul Schinoasei măcar un Renault la mâna a doua, de prin anii 2005.

Ce nume ne prezintă cei de la Jurnaltv la șefia TRM? Niște moși școliți în perioada sovietică, ce au făcut de-a lungul timpului jocurile diferitor politicieni, comuniști mai mult sau mai puțin. Așa-ziși jurnaliști, ajunși peste noapte milionari datorită unor afaceri cel puțin dubioase. Ori un tip ce prezenta Mesagerul pe vremea lui Lucinschi, care a votat fără nicio urmă de remușcare retragerea licenței TVR. Dacă acești moșnegi compromiși vor ajunge la conducerea TRM, atunci putem fără remușcări să continuăm să ignorăm Moscviciul din Dealul Schinoasei.

Anii trec, media din Republica Moldova avansează, șchiopătând, dar avansează. Iar noi, acum, când avem o șansă să facem din TRM o companie care să prezinte interes pentru cetățean, îi aducem în funcție pe aceeași cățeluși politici, care vor face jocul celor ce vor fi la conducere.

Trăim în Moldova, adică într-un mare căcat!

Cum am văzut eu vizita lui Băse

Nu priveam cu mare entuziasm vizita de astăzi a lui Băsescu, deoarece președintele român ne-a cam plictisit cu populismul său în ultimul timp, mai ales la ultima vizită în care i-a făcut campanie electorală lui Voronin. Totuși, se pare că președintele român a învățat din greșeli, iar astăzi m-a făcut să cred că nu degeaba am mers vreo 70 de kilometri pentru a-l vota în turul 2 al prezidențialelor.

Binevenită este și întâlnirea celor două cabinete de miniștri, cel puțin prin prisma faptului că l-am văzut și eu pe Catan în sfârșit vorbind fluent românește. Lăsând deoparte glumele, asemenea ședințe comune de guvern sunt salutabile, și ar fi bine ca ele să se petreacă mai des.

M-a impresionat și dragostea cu care a fost primit Băsescu de moldoveni, mii de chișinăuni așteptând-ul pe acesta în toate locurile publice pe care le-a vizitat. Unii nu știu de ce i-au blamat pe cei ce l-au îmbrățișat pe Băsescu, dar cred că aceia nu au simțit și nu au trăit niciodată românește, așa că nu cred că ar trebui condamnați. Se condamnă singuri atunci când nu-și iubesc poporul și pe proprii lor concetățeni

S-au descurcat bine și cei de la Jurnaltv. Adică s-au descurcat bine datorită transmisiunilor live pe care le-au avut toată ziua, dar și prin invitații pe care i-au avut. De multe ori acești invitați preluând ștafeta de la moderatoarele total depășite de situație, care nu știu cum dracu au ajuns de la emisiuni pentru pițipoance la talk-show-uri politice. Spre exemplu, o moderatoare ne-a vorbit despre „președintele justiției, Alexandru Tănase”, despre „,membrii partidelor politice cu importanță cu care se va întâlni Băsescu”, sau tot felul de „flăcări violete” care erau foarte importante pentru doamna moderatoare, de vreme ce le tot invoca din 5 în 5 minute.

Dincolo de toate, vizita lui Băsescu a marcat și unele premiere pentru Chișinău. În primul rând o altă abordare a forțelor de ordine asupra securizării unui asemenea eveniment. Priveam cum sutele de polițiști din PMAN îi rugau pe entuziaștii care se îmbulzeau spre Băsescu, să fie mai atenți, în loc să-i trateze cu veșnicii pumni în rinichi. Parcă nici circulația din Chișinău nu a fost atât de paralizată ca alte dăți, iar aici e un alt plus la adresa MAI-ului.

A fost o premieră și pentru jurnalismul moldovenesc, Jurnaltv făcând Ediții Speciale pe tot parcursul zilei, monitorizând fiecare minuțel pe care l-a petrecut Băse la Chișinău și furnizând-ul în transmisiune live.

Și entuziasmul cu care a fost primit președintele României nu a mai fost văzut până acum, lumea stând ore întregi în geruri crunte pentru a-l saluta pe omul pe care-l văd drept adevăratul președinte a-l lor.

Cred că va și o schimbare a mentalităților a multor concetățeni ai noștri, dacă diseară Moldova 1 va face știri echidistante despre mersul evenimentelor de astăzi, cu siguranță mulți moldoveni reticenți vor privi cu puțin mai multă lejeritate asupra vecinilor de peste Prut

Sper ca această vizită să nu se rezume doar la declarații populiste și schimbări de medalii și ordine, nu de alta, dar moldovenii așteaptă altceva de peste Prut. Măcar după 20 de ani sper să ne apucăm de treabă.